John Montgomery Boice, în cartea sa Foundations of the Christian Faith – tradusă în limba română de Corneliu Simuţ, publicată la Editura Institutului Biblic „Emanuel” din Oradea (2000) –, relatează un episod interesant şi, în acelaşi timp, amuzant din viaţa primilor metodişti George Whitefield şi John Wesley.
Nu numai oamenii obişnuiţi au dificultăţi cu rugăciunea. Și teologii se confruntă cu ele . La un moment dat în timpul lungii şi influentei lor lucrări, George Whitefield (stânga), evanghelistul calvinist, şi John Wesley (dreapta), evanghelistul arminian, au predicat împreună. După ce în timpul zilei conduceau câteva slujbe duhovniceşti, seara se întorceau epuizaţi la pensiunea unde erau cazaţi împreună.
Într-o seară, după o zi extrem de obositoare, cei doi s-au întors la pensiune şi s-au pregătit de culcare. Când au fost gata, fiecare a îngenunchiat lângă patul lui ca să se roage. Whitefield, calvinistul, s-a rugat în felul următor: „Doamne, îţi mulţumim pentru toţi cărora le-am vorbit astăzi şi ne bucurăm că vieţile şi destinele lor sunt pe deplin în mâna Ta. Cinsteşte efortul nostru potrivit voinţei Tale desăvârşite. Amin.” Apoi s-a urcat în pat.
Wesley, care, în acest timp abia a ajuns să treacă de invocare în rugăciunea sa şi-a ridicat privirea şi a spus: „Domnule Whitefield, la aceasta duce calvinismul dumneavoastră?” Apoi, şi-a plecat din nou capul şi a continuat să se roage.
Whitefield a rămas în pat şi a adormit. După aproape două ore s-a trezit şi l-a văzut pe Wesley stând încă în genunchi, lângă pat. Whitefield s-a dat jos din pat, s-a dus la locul unde stătea Wesley îngenunchiat şi l-a atins uşor pe umăr. Wesley dormea. Whitefield a spus: „Domnule Wesley, la aceasta duce arminianismul dumneavoastră?”
Aceasta nu vrea să spună că, în mod inevitabil, calviniştii nu reuşesc să se roage pur şi simplu în virtutea faptului că sunt calvinişti sau că arminienii, în mod inevitabil, nu reuşesc să se roage din cauza slăbiciunii omeneşti.
