Nu te teme, fiică a Sionului, iată că împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.
În primul rând, trebuie observat, în această afirmaţie a prorocului, după cum o citează evanghelistul, că duhurile noastre nu redobândesc nicicând liniştea şi odihna sigură, iar teama şi tremuratul nu vor fi nicicând îndepărtate de la noi decât atunci când vom şti cu siguranţă că Hristos domneşte între noi. E adevărat că vorbele prorocului Zaharia din capitolul 9 sunt diferite; el îi îndeamnă pe credincioşi să se bucure şi să cânte (Zaharia 9:9 Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe); însă evanghelistul nostru a descris cum anume sunt cuprinse inimile noastre de adevărata bucurie; aceasta se întâmplă atunci când e îndepărtată teama de care toţi trebuie să fie frământaţi, până ce, împăcaţi fiind cu Dumnezeu, ei găsesc din nou această pace care-şi are rădăcina în credinţă (Romani 5:1 – Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos). Acest bine îl primim deci prin Hristos, că, eliberaţi fiind de tirania Satanei, legătura păcatului fiind ruptă, condamnarea, ştearsă, iar moartea, înlăturată, ne mândrim cu îndrăzneală, bazându-ne pe ajutorul Împăratului nostru: căci, atunci când ne găsim sub protecţia şi ocrotirea Lui, nu trebuie să ne fie frică de niciun pericol. Nu că suntem lipsiţi cu totul de frică, atâta vreme cat trăim în această lume; ci fiindcă încrederea care se bazează pe Isus Hristos depăşeşte orice teamă.
Deşi Hristos era încă departe, totuşi prorocul Zaharia îi îndeamnă pe credincioşii acelui timp să se veselească şi să se bucure, căci Hristos trebuia să vină. „Iată, spunea el, Împăratul tău va veni: nu-ţi fie teamă.” Acum, că El a venit ca să ne bucurăm de prezenţa Sa, trebuie să luptăm cu mai multă forţă şi cu mai mult curaj împotriva fricii, pentru ca, eliberaţi fiind de duşmanii noştri, să-L slujim netulburaţi şi să-L cinstim cu veselie pe Împăratul nostru… Dumnezeu Şi-a strâns o Biserică din toate părţile lumii, însă această promisiune se adresează în mod deosebit credincioşilor care I se supun şi ascultă de Hristos, pentru ca El să domnească în ei. Cât despre aceea că-L descrie pe Isus urcat pe un măgar, el vrea să spună că Împărăţia Lui nu va avea nimic în comun cu fastul, cu puterea şi cu bogăţiile acestei lumi. Trebuia ca acest lucru să fie arătat printr-un semn exterior, pentru ca toţi să ştie clar că această împărăţie era spirituală.
(Evanghelia după Ioan, Comentarii, Jean Calvin, colecţia Reforma, Editura Logos, Cluj-Napoca, 2011)
