Veniţi şi vedeţi locul unde era pus Domnul. Matei 28:6
Fiecare împrejurare din viaţa Domnului Isus are ceva deosebit pentru cei credincioşi. Tot drumul Lui greu, de la ieslea din Betleem până la crucea de pe Calvar, este, în ochii noştri, plin de glorie. Când El ajunge la Calvar, interesul nostru culminează. Atunci, cele mai bune gânduri ale noastre sunt aţintite la El, în agonia crucificării, iar dragostea noastră adâncă nu ne permite să-L părăsim nici după ce Şi a dat duhul. Trupul Lui, când este luat jos de pe lemn, încă este iubit de noi. Prin credinţă, noi zărim pe Iosif din Arimatea, pe fricosul Nicodim şi câteva femei, trăgând afară cuiele şi coborând de cruce trupul Său neînsufleţit. Îl învelesc apoi în giulgiu alb curat, Îl aşază în mormântul Său şi pleacă, pentru că urma ziua Sabatului. În prima zi a săptămânii, însă, Maria se trezeşte dis-de-dimineaţă ca să fie cea dintâi la mormântul lui Isus. Noi vom încerca, dacă va fi posibil, cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu, să o urmărim, nu în trup, ci în duh: vom sta la mormânt, o vom examina şi sperăm să auzim voci care mărturisesc adevărul, care ne vor mângâia şi ne vor învăţa, aşa încât, îndepărtându-ne de mormântul Domnului Isus, să putem spune: „Aici nu e altceva decât poarta cerurilor”.
O invitaţie
În această dimineaţă voi începe predica mea invitându-i pe toţi credincioşii să vină cu mine la mormântul Domnului Isus. Veniţi şi vedeţi locul unde era pus Domnul. Noi vrem să vă luăm de mână şi să vă conducem.
Depărtaţi-vă voi cei nelegiuiţi, voi suflete a căror viaţă nu este decât râs, nebunie şi distracţii. Depărtaţi-vă voi cei josnici, fireşti, care nu aveţi niciun gust pentru cele spirituale, nicio plăcere pentru cele cereşti. Vouă nu vă cerem să ne însoţiţi. Noi vorbim preaiubiţilor lui Dumnezeu, moştenitorilor cerului, celor sfinţiţi şi răscumpăraţi, celor cu inima curată; lor le spunem „veniţi şi vedeţi locul unde era pus Domnul”. Desigur, voi nu aveţi nevoie de argumente ca să vă îndreptaţi spre mormântul sfânt, totuşi noi vom folosi toată puterea ca să atragem duhul vostru într-acolo. Veniţi căci acolo a fost locul de odihnă al celui ce a biruit moartea. Dacă tu cauţi o cameră ca loc de odihnă, vino aici; dacă vrei să te închini la mormântul Celui Sfânt, vino aici; dacă tu cauţi un loc sacru, vino cu mine în tăcuta grădină de la marginea Ierusalimului.
Veniţi cu mine pentru că acesta e mormântul celui mai bun prieten al vostru. Iudeii au zis despre Maria: „ea merge la mormântul lui să plângă”. Voi aţi pierdut prieteni, fraţi, surori, tată, mamă sau soţie, şi pe mormântul lor aţi plantat flori, pe cari le-aţi udat cu lacrimile voastre. În durerea voastră veniţi cu mine în această grădină întunecoasă, unde e mormântul Salvatorului. Vino la cea mai scumpă rudenie a ta, fratele meu, pentru că Hristos „făcătorul tău este bărbatul tău, numele Lui este Domnul oştirilor”. Nu te atrage dragostea? Cu siguranţă nu e nevoie să fii încântat, şi chiar dacă ar fi nevoie, nu pot face aşa ceva. Eu pot doar să repet în mod simplu, dar accentuând cuvintele „Veniţi şi vedeţi locul unde era pus Domnul”. În această dimineaţă de Paşte faceţi o vizită la mormântul celui mai iubit prieten al vostru.
O stârnire a emoţiei
Acum aş vrea să ating coardele inimilor voastre şi să fac să răsune o glorioasă melodie, fiindcă acesta este un loc solemn unde eu vă conduc.
Vă rog să vă opriţi şi să vedeţi locul unde a fost pus Domnul cu emoţii şi adâncă durere. Oh, vino, fratele meu iubit, Isus ar tău a fost pus acolo. El a fost omorât. Eu L-am omorât, această mână dreaptă a izbit, ca un pumnal inima Lui. Faptele mele L-au răstignit pe Hristos. Vai, eu L-am ucis pe cel mai bun prieten al meu; l-am omorât pe Cel ce m-a iubit cu o iubire veşnică. Voi ochilor, de ce refuzaţi să plângeţi când vedeţi trupul frânt, mutilat şi plin de sânge al Domnului Isus? Oh, credincioşi, daţi drum liber întristării, pentru că aveţi motive. Mă gândesc că dacă L-aş fi văzut urcându-Şi crucea I-aş fi zis: „Oh, Isuse, Tu nu trebuie să mori. Vrei Tu să-mi răscumperi viaţa mea cu un preţ aşa de scump?” Pare prea mult pentru Cel ce este Prinţul vieţii şi al gloriei să-Şi lase mădularele Sale să fie chinuite în agonie; ca mâinile care au împărţit mila să fie străpunse de cuie; ca pieptul Său care a fost plin de dragoste să fie străpuns de suliţă. Asta pare prea mult. Trebuie să ne plângem păcatele noastre.
Să schimbăm, fraţii mei, notele acum. „Veniţi – cu bucurie şi veselie – şi vedeţi locul unde era pus Domnul”. El nu mai este acolo. Plângeţi când vedeţi mormântul lui Hristos, dar bucuraţi-vă fiindcă acum este gol. Păcatele tale L-au omorât, dar divinitatea Sa L-a înviat. Cel ce a frânt boldul morţii, a rupt legăturile mormântului şi a ieşit mai mult decât biruitor, zdrobind moartea sub picioarele Sale. Bucuraţi-vă, credincioşi, că El nu mai este în mormânt, a înviat.
Apoi, veniţi şi vedeţi locul unde era pus Domnul, cu o adâncă teamă, pentru că şi tu şi eu vom ajunge într-un astfel de loc. Eu ştiu că sunt făcut din ţărână şi nu din fier, oasele mele nu sunt nici de aramă, nici de oţel. După scurt timp, trupul meu se va întoarce din nou în ţărâna din care a fost făcut. Nu ştiu cum va fi moartea mea, violentă sau nu, dar aş vrea să fie dintr-odată, pentru că moartea deodată înseamnă ajungerea deodată în glorie. Aş vrea să pot avea o plecare fericită ca dr. Beaumont, să mor la amvonul meu, părăsind deodată şi lucrul, şi viaţa. Dar asta nu e la alegerea mea. Când vine moartea, chiar cel mai puternic om este doborât.
Veniţi şi vedeţi mormântul căci în curând aici va fi locuinţa voastră. Şi chiar pe voi păcătoşilor vă rog să veniţi, fiindcă şi voi trebuie să muriţi, ca toţi ceilalţi. Păcatele voastre nu vă pot scăpa de măselele morţii. Câţiva dintre cei ce pot râde în această dimineaţă, care au venit să petreacă o oră în această sală, vor fi, poate, morţi înainte de a ajunge duminica viitoare. O, facă Domnul ca să fiţi scăpaţi de spaimele remuşcării înainte de a ajunge în mormânt.
Învăţăturile mormântului gol
Şi acum, fraţii mei, „veniţi şi vedeţi locul unde a fost pus Domnul”, să învăţaţi câteva doctrine. Ce vezi tu când vizitezi „locul unde era pus Domnul”? El nu este aici: a înviat! Primul lucru ce-l poţi învăţa, stând în faţa mormântului gol, e divinitatea lui Isus. Cel mort în Hristos va învia cel dintâi la înviere; dar Cel ce a înviat întâi – Hristos, pârga celor adormiţi – a înviat într-un fel deosebit. Ei vor învia prin puterea pe care o vor primi, El a înviat prin puterea Lui. El nu a putut rămâne în mormânt, fiindcă El era Dumnezeu. Nu e nevoie de o dovadă a divinităţii lui Hristos mai mare decât aceea a învierii Lui. O, frate, Isus al tău e Dumnezeu; braţele Lui care te ţin sunt într-adevăr divine.
O altă doctrină învăţată aici te poate fermeca dacă Duhul Sfânt ţi-o descoperă cu putere. Iată mormântul gol, scumpul meu, este semnul achitării tale, al îndreptăţirii tale complete. Dacă Isus nu ar fi plătit preţul datoriei, El niciodată nu ar fi înviat. Acum însă, eu sunt liber, căci El a luat asupra Lui plata păcatelor mele.
Cu-a Ta viaţă plătit-ai,
Răscumpărarea mea.
Eliberat acum al meu suflet,
Să Te slăvească vrea.
Şi încă ceva, ce putem învăţa de aici e doctrina învierii. Isus a înviat, şi cum a înviat Domnul şi Mântuitorul nostru, aşa vor învia toţi cei ce-L urmează. Eu trebuie să mor şi trupul acesta va ajunge o hrană pentru viermi. Părticele din mine pot trece în plante, apoi în animale şi astfel să fie duse la mari depărtări; dar, la glasul lui Dumnezeu şi la trâmbiţa arhanghelului, fiecare atom al meu separat îi va găsi pe ceilalţi, întocmai ca oasele din Ezechiel 37:1-10. Lăsaţi-mă să mor, să mă sfâşie fiarele sau mă puteţi arde scrum, căci în „ziua aceea” toate vor veni iarăşi la locul lor. Ce este mormântul? Nu e decât o baie în care credinciosul îşi pune hainele trupului său ca să fie spălate şi curăţite. Ce este moartea? Este camera de aşteptare unde ne îmbrăcăm pentru nemurire. Moartea este poarta vieţii.
De aceea, vino şi priveşte mormântul gol! Gândeşte-te la el! Şi ori de câte ori inima ta este apăsată de dureri, necazuri, boală, suferinţă şi întristări, vino la mormântul Domnului Isus, căci aici poţi şi să plângi, şi să te bucuri.
(Fragment din mesajul The Tomb of Jesus, predicat de Charles Spurgeon în dimineaţa zilei de Paşte, 8 aprilie 1855, publicat în Farul creştin, 20 aprilie 1946, traducere Petru Popovici.)
