Pasionat cercetător al teologiei reformate şi autor al articolelor de pe blogul Trezire spirituală, Andrei Croitoru a publicat recent la Editura Universităţii Emanuel din Oradea o lucrare despre doctrina ispăşirii în teologia puritanului John Owen (1616 – 1683).
Cartea reprezintă o analiză atentă şi o exegeză dogmatică a celebrului tratat de teologie The Death of Death in the Death of Christ, cea mai bine argumentată lucrare puritană despre doctrina răscumpărării particulare.
Volumul tânărului teolog, Aspecte fundamentale ale doctrinei ispăşirii în teologia lui John Owen, are la bază metoda descriptivă, reproducerea detaliată a tuturor elementelor specifice, cu rigurozitate şi acurateţe în analizarea datelor.
Primele două capitole ale cărţii constituie rezumatul argumentării faptului că moartea Răscumpărătorului mântuieşte, în realitate, pe poporul Său, aşa cum a intenţionat să facă. Capitolul trei se ocupă în special de scopul morţii lui Isus Hristos: slava lui Dumnezeu şi mântuirea celor aleşi.
Capitolul patru aduce în discuţie o parte din critica actuală vizând poziţia lui Owen faţă de doctrina ispăşirii. Ultima secţiune a cărţii constă în prezentarea câtorva argumente împotriva ipotezei răscumpărării universale.
Iată câteva dintre concluziile lucrării lui Andrei Croitoru: În marea lucrare răscumpărătoare, Sfânta Treime a stabilit înainte de întemeierea lumii un plan de mântuire a omului, care la împlinirea vremii a fost dus la îndeplinire. Scopurile lui Dumnezeu în răscumpărare sunt convenite în Trinitate şi sunt categoric realizate. Cei pe care Dumnezeu i-a convenit pentru mântuire sunt cei pentru care murit Hristos şi cărora Duhul Sfânt le va aplica beneficiile răscumpărătoare ale jertfei lui Hristos.
Legământul răscumpărării, prin natura lui, este un subiect dincolo de înţelegerea noastră, de aceea învăţătura Scripturii despre el trebuie acceptată fără a încerca să pătrundem misterul care-i aparţine în mod natural. (…)
Având în vedere planul lui Dumnezeu de răscumpărare a omului, scopul întrupării Fiului lui Dumnezeu a fost să ne reconcilieze cu Dumnezeu, iar reconcilierea este lucrarea unui mijlocitor. Unde reconcilierea implică mijlocire, doar persoana care o efectuează este mijlocitor, iar unde reconcilierea implică necesitatea satisfacţiei pentru păcatele comise împotriva lui Dumnezeu, mijlocitor este doar cel ce face ispăşire pentru păcate. Fiindcă acest lucru a fost făcut şi poate fi făcut doar de Hristos, însemnă că El este singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni.
Lucrarea de mediere implică două aspecte: jertfa şi mijlocirea. Aceasta este metoda răscumpărării omului, metodă perfect potrivită scopului urmărit, prin care Dumnezeu Şi-a câştigat un popor pentru slava Lui. Siguranţa mântuirii este legată de faptul că pentru toţi cei cărora Hristos le-a fost jertfă, El le este şi Mijlocitor în vederea aplicării tuturor binecuvântărilor câştigate de moartea Sa.
Dacă există un asemenea plan al răscumpărării, este imperios să fie înţeles corect. Caracterul teologiei noastre depinde de răspunsul la întrebarea: „Care este scopul mântuirii omului?” Răspunsul ne determină teologia, iar teologia ne determină religia. De aceea, John Owen alocă un spaţiu important discuţiei despre scopul lui Dumnezeu în răscumpărarea omului.
Deşi slava lui Dumnezeu domină scopul tuturor acţiunilor lui Dumnezeu, al doilea scop al ispăşirii a fost mântuirea omului. Ispăşirea este lucrarea făcută de Hristos prin viaţa şi moartea Lui pentru a mântui omul. În sprijinul punctului de vedere reformat, John Owen analizează şi arată cu precizie că toate binecuvântările mântuirii, incluzând credinţa, sfinţirea, justificarea, perseverarea sfinţilor şi glorificarea, au fost asigurate prin lucrarea de răscumpărare a lui Hristos făcută specific pentru poporul Lui. (…)
Printr-o logică impecabilă şi o exegeză remarcabilă a Scripturilor, Owen reuşeşte să arate că sistemul arminian privitor la mântuire este contrar Scripturii, realităţii şi raţiunii. Pe tot parcursul lucrării sale, Owen insistă că toţi cei pe care Dumnezeu i-a hotărât pentru mântuire din eternitate au fost cei pentru care a murit Hristos şi doar lor le aplică Duhul Sfânt toate beneficiile morţii lui Hristos. În acest sens, jertfa lui Hristos are un efect sigur, eficace, hotărât şi particular.
