Primul legământ pe care-I luăm în considerare în teologia reformată nu include fiinţa umană în mod nemijlocit, însă este foarte important. Legământul răscumpărării implică trei persoane care conlucrează pentru răscumpărarea omului: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Acest legământ este înrădăcinat în veşnicie. Planul lui Dumnezeu de răscumpărare a omenirii nu este unul realizat ulterior căderii omenirii în păcat, cu scopul de a îndrepta o creaţie care a luat-o razna. La Dumnezeu, care este veşnic şi omniscient, nu există „plan de rezervă”. Dumnezeu a pus la punct planul de răscumpărare încă înainte de creaţie, înainte de cădere, deşi l-a creat având în vedere tocmai această cădere a omului şi l-a creat cu scopul de a face răscumpărarea din păcat.
Legământul răscumpărării demonstrează armonia existentă în Trinitate. Fiind un argument puternic care combate teorii de genul că una dintre persoanele Trinităţii ar fi împotriva celorlalte două, legământul răscumpărării subliniază desăvârşita conlucrare dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt în planul mântuirii. Acest legământ defineşte rolul jucat de fiecare dintre persoanele Trinităţii. Tatăl trimite pe Fiul şi pe Duhul Sfânt. Fiul pătrunde în lumea aceasta prin întrupare, de bună voie, pentru a fi astfel răscumpărătorul ei. Duhul Sfânt aplică lucrarea lui Hristos la viaţa noastră. Duhul Sfânt nu protestează la dorinţele Tatălui. Voia Tatălui este să trimită pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, şi fiecare dintre ei îşi împlineşte cu bucurie misiunea încredinţată.
Ioan 3:16 declară că Dumnezeu a iubit lumea atât de mult încât a trimis pe singurul lui Fiu. Iniţiativa răscumpărării aparţine Tatălui. Fiul acceptă de bună voie această trimitere. El îşi găseşte plăcerea în a face voia Tatălui. În timpul lucrării sale omeneşti, Isus a spus adesea că „mâncarea” lui este să facă voia Tatălui (Ioan 4:34) şi despre El s-a spus că este mistuit de zelul pentru casa Tatălui (Ioan 2:17). El le-a promis ucenicilor că şi ei vor moşteni împărăţia pe care Tatăl le-a pregătit-o încă de la început (Matei 25:34).
Toate acestea sunt un indicator către scopul unitar şi veşnic al membrilor Trinităţii. La fel cum actul creaţiei este unul în care Trinitatea a fost implicată în întregime, şi răscumpărarea este tot un act trinitarian: Tatăl trimite pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, Fiul face lucrarea mijlocitoare de răscumpărare pentru noi, şi Duhul Sfânt aplică lucrarea lui Hristos în viaţa noastră. Toate aceste lucruri sunt necesare pentru a îndeplini condiţiile răscumpărării, condiţii aşezate din veşnicie.
(Fragment din volumul Doctrinele harului, esența teologiei reformate, R.C. Sproul, ediția a II-a, Editura Multimedia, Arad, 2012.)
