Creştinul minimal! Cine este el? Creştinul care merge în cer cu cel mai mic preţ posibil. Creştinul care vrea să se identifice cât mai mult cu lumea, dar fără să aibă parte de osânda lumii. Creştinul care îşi propune să aibă cât mai puţin creştinism, fără ca, în acelaşi timp, acesta să îi lipsească.
Creştinul minimal merge la închinare dimineaţa şi, de asemenea, seara, în cazul în care nu plouă, sau nu este prea cald, sau prea frig, ori nu îi este somn, sau nu îl doare capul pentru că a mâncat prea mult la prânz. El îl ascultă pe predicator cu mult respect şi se alătură rugăciunilor şi laudei. El aplică foarte chibzuit adevărul uneori la viaţa sa, dar cel mai adesea la viaţa celor din jurul său.
Creştinul minimal este foarte prietenos cu toate faptele bune. Le doreşte pe toate, dar nu îi prea stă în putere să le facă. El priveşte şcoala duminicală ca pe o instituţie admirabilă, în special pentru cei neglijaţi şi ignoranţi. Totuşi nu este confortabil pentru el să îşi asume responsabilitatea unei clase de şcoală duminicală; implicarea în afacerile sale din timpul săptămânii este atât de stresantă încât are nevoie de Ziua Domnului ca zi de odihnă; de altfel, nici nu crede că el este calificat să fie învăţător. Sunt atât de multe persoane mai bine pregătite pentru această slujire importantă, aşa că el trebuie să ceară să fie scuzat. El este foarte prietenos cu misiunile din ţară şi din străinătate, dar şi cu lucrarea de distribuire de literatură creştină, şi îşi dă chiar bănuţul său, dar nu este capabil să ajute la conducerea acestor slujiri, căci preocupările sale sunt cu mult mai importante. El crede că sunt „multe lucruri care prezintă interes”, dar oferă, dacă nu suficient, cel puţin doar atât cât să-şi salveze reputaţia; în orice caz, el şi-a propus ca niciodată să nu exagereze cu dărnicia.
Creştinul minimal nu are un punct de vedere clar în multe aspecte. Opera şi dansul, teatrul şi cărţile de joc, petrecerile vulgare şi mondene îi dau mult de furcă. Nu poate vedea nimic rău în una sau în alta, ori în divertismentul ieftin. Nu este nimic scris în Biblie cu privire la asta. Nu înţelege de ce un creştin nu poate să danseze sau să meargă la operă. El cunoaşte câteva persoane extraordinare care fac aceste lucruri; cel puţin, el aşa zice. De ce nu ar trebui să-şi permită şi el asta? El se plasează atât de aproape de linia de separare dintre oamenii lui Dumnezeu şi oamenii din lume încât este greu de spus de ce parte a liniei se găseşte, de fapt.
Fratele meu, şi tu încerci să faci asta? Ai grijă ca nu cumva, în cele din urmă, în încercarea de a ajunge în cer cu puţin creştinism, să pierzi totul. Ai grijă ca nu cumva prin câştigarea întregii lumi să îţi pierzi sufletul. Adevărata evlavie cere lepădare de sine şi purtarea crucii, iar dacă nu ai niciuna din acestea tu depui o mărturie mincinoasă.
(din Sword & Trowel, 1876)
