Recent au fost publicate la Editura Făclia din Oradea două titluri care atrag atenţia prin actualitatea temelor abordate. Prima dintre ele, Anii răzvrătirilor. Nevoia înţelegerii de sine (autor Peter Masters), este o analiză succintă a perspectivei contemporane despre adolescenţă.
De pe la jumătatea adolescenţei şi până în jurul vârstei de 30 de ani, cei mai mulţi oameni experimentează impulsuri foarte puternice după independenţă, privind uneori cu mare suspiciune tot ce se petrece în jurul lor şi fiind puternic înclinaţi să înceteze a mai crede în Dumnezeu. Peter Masters arată că Proverbele lui Solomon sunt o avertizare împotriva vieţii fără sens şi fără Dumnezeu, în această carte a Bibliei fiind descoperite adâncimile şi secretele caracterului şi comportamentului uman.
Al doilea titlu, Lumea imaginară a lui Richard Dawkins (autor Robin Compston), reprezintă un răspuns concis şi uşor de citit la volumul The God Delusion (Himera credinţei în Dumnezeu), scris de Richard Dawkins, care a fost vândut în milioane de exemplare. Cartea lui Robin Compston expune cu o claritate extraordinară câteva greşeli majore şi, în acelaşi timp, arată realitatea şi valoarea credinţei supusă atacurilor. Redăm un scurt fragment din introducere:
„Curiozitatea face parte din natura umană, iar ceea ce începe ca o cercetare încă din leagăn poate duce la cea mai pătrunzătoare cercetare cu privire la originea acestui univers, modul cum a ajuns omenirea aici, semnificaţia scurtei noastre vieţi şi dacă dincolo de existenţa prezentă este o existenţă viitoare. Încercăm să asamblăm piesele şi să ne formăm un punct de vedere inteligibil. Însă acest punct de vedere nu va fi exact sau util dacă pierde din vedere faptele cele mai importante pe care le avem la îndemână.
Ţinem noi seama de existenţa lui Dumnezeu, ca o fiinţă curată şi sfântă, fără început şi fără sfârşit, care a făcut toate lucrurile din nimic şi care este mai presus şi dincolo de acest univers vizibil? Acesta este Dumnezeul descris în Biblie, care spune că lumea pe care a făcut-o Dumnezeu este o lume a ordinii, o lume orânduită de legi care pot fi anticipate şi pe care ne putem baza. Putem înţelege lumea deoarece a fost făcută de o fiinţă raţională care ne-a înzestrat cu darul raţiunii. Într-o lume făcută de Dumnezeu ştim de ce suntem aici şi vedem un scop în vieţile indivizilor. Biblia ne învaţă că binele este o valoare eternă şi neschimbătoare care îşi are originea în Însuşi caracterul lui Dumnezeu şi că Dumnezeu ne cere să fim buni. Noi dăm greş, însă totuşi există speranţa vieţii dincolo de mormânt, deoarece Dumnezeu este îndurător şi a trimis pe pământ un Mântuitor, pe Domnul Isus Hristos, ca să moară pentru păcătoşi şi să facă iertarea cu putinţă.
În cartea sa, The God Delusion, Richard Dawkins susţine o atitudine extrem de diferită cu privire la viaţă şi lume. Aceasta este o lume din care Dumnezeu este exclus, ceea ce ne eliberează de lanţurile religiei.
În această lume ni se cere să negăm cunoaşterea noastră instinctivă a faptului că suntem plăsmuiţi şi să credem că Universul şi noi înşine suntem aici din întâmplare. În acest Univers întâmplător viaţa nu are niciun sens, cu excepţia sensului pe care noi îl creăm pentru noi înşine şi care este repede măturat. Binele şi răul sunt simple convenţii umane şi nu există niciun fel de baze solide pentru moralitate sau absoluturi morale. Dawkins nu cunoaşte nicio speranţă dincolo de această viaţă, şi singura consolare pe care el ne-o poate oferi la moarte este consolarea nonexistenţei.
Acesta este visul materialist: o încercare de a da vieţii o explicaţie pur naturalistă. Dar această explicaţie omite prea mulţi factori ca s-o putem socoti demnă de respect. Ea nu poate justifica existenţa vieţii în primul rând, nici a minţii, gândirii sau raţiunii. (Noi ştim intuitiv că materia nu se poate comporta niciodată precum mintea.) În această explicaţie nu e loc pentru voinţă sau pentru sentimentul puternic al omului că există un scop. Ea nu poate explica de ce avem conştiinţă, lucru pe care nu-l putem nega. De asemenea, ea nu poate spune de ce oamenii se nasc cu acest profund sentiment al binelui şi răului. Totuşi, aceste lucruri domină experienţa fiecăruia dintre noi. Lumea lui Dawkins nu poate motiva de ce trăim într-un Univers ordonat, în care natura operează după legi raţionale pe care le putem înţelege.”
