Termenul mai familiar de „Reforma protestantă” a fost consacrat în timp; şi, deoarece Reforma a fost o încercare de întoarcere la puritatea originară a creştinismului Noului Testament, este înţelept să se continue folosirea termenului pentru a descrie mişcarea religioasă dintre anii 1517 şi 1545. Reformatorii erau dornici să dezvolte o teologie care să fie în acord total cu Noul Testament, fiind convinşi că această teologie nu va deveni niciodată o realitate atât timp cât Biserica va fi autoritatea finală în locul Bibliei.
Mulţi protestanţi uită că mişcarea protestantă a stimulat, în parte ca o reacţie pentru a stăvili înaintarea protestantismului, o mişcare de reformă în cadrul Bisericii Romano-Catolice, care a împiedicat Reforma să mai câştige mult teren după ce o dată ea a fost în plină desfăşurare. Această mişcare de reformă care s-a dezvoltat în Biserica Romano-Catolică între 1545 şi 1663 este cunoscută sub numele de Contrareformă sau Reforma catolică. În cea mai mare parte, Reforma a fost limitată la Europa de Apus şi la popoarele teutonice. Nici Biserica din Răsărit, nici popoarele latine din vechiul Imperiu Roman nu au acceptat Reforma.[…]
Bisericile protestante, care s-au născut din această mişcare, nu s-au îndepărtat toate în aceeaşi măsură de Biserica medievală, dar toate acceptau Biblia ca autoritatea finală. Luther a menţinut în ritual multe lucruri care nu erau interzise în Biblie. Biserica Anglicană s-a îndepărtat ceva mai mult de ritualul şi de practica Bisericii medievale decât au făcut-o luteranii, dar trebuie să înţelegem că atât anglicanii, cât şi luteranii negau complet sistemul sacramental ierarhic al Bisericii Romane. Biserica Reformată şi Biserica Prezbiteriană, care l-au urmat pe Calvin în Franţa, Olanda, Scoţia, Elveţia şi Ungaria, negau toate practicile care nu puteau fi dovedite a fi în concordanţă cu Noul Testament. Anabaptiştii au produs ruptura cea mai radicală dintre toate grupurile Reformei, căutând să creeze o biserică după tiparul bisericilor primare ale Noului Testament. (Earle E. Cairns)
Protestantismul s-a născut din lupta pentru doctrina justificării numai prin credinţă. Pentru Luther aceasta nu era pur şi simplu o doctrină printre altele, ci rezultatul tuturor doctrinelor creştine. (Timothy George)
CONFESIUNI, CATEHISME
- Confesiunea belgiană
- Catehismul de la Heidelberg
- Canoanele de la Dort
- Confesiunea de la Westminster
- Catehismul cel scurt de la Westminster
ARTICOLE
- Ce este credinţa reformată? – Michael S. Horton
- Reforma protestantă – Daniel Brânzei
- Ziua Reformei
- Michael Reeves – Martin Luther şi Dieta de la Worms
- Timothy George, despre Reforma protestantă
BIOGRAFII, ALTE ARTICOLE
- Jean Calvin – R. Ward Holder
- Jean Calvin – Mark A Noll
- Cine a fost Arminius? – de W. Robert Godfrey
- Schiţa vieţii lui Jacobus Arminius
PURITANII, MARILE TREZIRI SPIRITUALE
- Puritanii şi noţiunea de legământ
- Puritanii şi Ziua Domnului
- Predicarea puritană
- Două comori puritane, acum şi în limba română
- Thomas Vincent – Hristos se descoperă celor care Îl iubesc
- Aspecte fundamentale ale doctrinei ispăşirii în teologia lui John Owen
- Samuel Rutherford – Frumuseţea lui Hristos
- Jonathan Edwards, note biografice
- Viaţa lui Jonathan Edwards (1)
- Viaţa lui Jonathan Edwards (2)
- Viaţa lui Jonathan Edwards (3)
- Viaţa lui Jonathan Edwards (4)
- Viaţa lui Jonathan Edwards (5)
-
Adoniram Judson şi chemarea misionară – de Erroll Hulse – Descărcaţi cartea în format: PDF – EPUB – MOBI
