Robert Murray M’Cheyne – Sabia lui Dumnezeu este deasupra păcătosului

Sabia, da, sabia este ascuţită şi lustruită. Este ascuţită pentru măcel şi lustruită ca să lucească!… Astfel dar, să ne veselim? O, sabie, tu tai toiagul de cârmuire al fiului meu, care nesocoteşte orice lemn…” – Ezechiel 21:9,10.

Profeţia aceasta a fost rostită într-o vreme de mare împietrire şi impenitenţă în Ierusalim şi cu doar trei ani înainte ca mânia lui Dumnezeu să fie turnată din plin peste ei. În primul rând, Ierusalimul era plin de senzualitate şi veselie. În al doilea rând, prorocii falşi proroceau pace şi poporul era satisfăcut cu aceste cuvinte. În al treilea rând, în cetatea închinată nu se auzea altceva decât zgomotul desfrâului. Însă, în mijlocul acelei zarve şi acelui desfrâu, profetul singuratic de la râul Chebar a auzit bubuitul tunetului îndepărtat. Slujitorul credincios al lui Dumnezeu L-a văzut pe Dumnezeu cum Se înarma ca un viteaz pentru război, a văzut sabia strălucitoare a răzbunării din mâna Sa şi apoi a strigat celor din poporul lui care stăteau liniştiţi, cu tunete deşteptătoare: „Sabia, da, sabia este ascuţită şi lustruită. Este ascuţită pentru măcel şi lustruită ca să lucească! Astfel dar, să ne veselim?”

Prieteni, aceia dintre voi care sunteţi nemântuiţi vă aflaţi în aceeaşi situaţie în care era Ierusalimul. În toţi anii care acum s-au risipit precum ceaţa de dimineaţă, cât de multe mesaje aţi primit din partea lui Dumnezeu! De câte ori Şi-a trimis mesagerii la voi, de câte ori S-a trezit devreme şi i-a trimis! Biblia Lui a fost în casele voastre, un avocat tăcut, dar foarte puternic al lui Dumnezeu; providenţa Sa a fost în familiile voastre, în boală şi moarte, în bogăţie sau sărăcie – toate, toate acestea v-au rugat fierbinte să fugiţi de mânia viitoare, toate, toate acestea v-au rugat fierbinte să vă alipiţi de Domnul Isus, care este singurul Mântuitor, Cel atotsuficient. Toate aceste mesaje au ajuns la voi şi voi tot nu sunteţi mântuiţi – încă sunteţi morţi, oase uscate, fără Hristos şi fără Dumnezeu în lume; şi spuneţi: „Suflete, linişteşte-te, mănâncă, bea şi fii fericit.” Dar, prieteni, mai ascultaţi o dată, pentru că Dumnezeu nu doreşte pieirea nimănui. Am un cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru voi: „Sabia, da, sabia este ascuţită şi lustruită. Este ascuţită pentru măcel şi lustruită ca să lucească! Astfel dar, să ne veselim?”

Doctrină – Este iraţional ca persoanele nemântuite să se veselească.

1. Este iraţional, deoarece ele sunt sub osândă – Sabia este ascuţită şi lustruită. Este ascuţită pentru măcel şi lustruită ca să lucească. Astfel dar, să ne veselim? Există o concepţie des întâlnită, şi anume că oamenii sunt testaţi, aşa cum a fost Adam, şi că cei care nu-L au pe Hristos nu vor fi osândiţi până la judecată; dar aici nu e cazul. Biblia spune: „Dar cine nu crede, a şi fost judecat.” „Dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” „Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.” Sufletele fără Hristos sunt, în acest moment, în groapa înfiorătoare; gurile le sunt închise şi sunt vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt în închisoare, gata să fie executaţi. Aşadar, când Dumnezeu ne trimite să predicăm oamenilor fără Hristos, El ne spune „să propovăduim duhurilor din închisoare”, adică celor care sunt sub osândă. Sabia nu este doar scoasă din teacă, ci este şi ascuţită, şi lustruită; este ţinută deasupra capetelor lor.

Astfel dar, să se veselească? Este iraţional ca un răufăcător condamnat să se veselească. Oare nu orice minte raţională ar rămâne şocată să vadă un grup de oameni condamnaţi la moarte că se întâlnesc şi se veselesc, vorbind uşuratic şi glumind, ca şi cum sabia nu ar fi deasupra lor? Totuşi, aceasta este situaţia în care sunteţi aceia dintre voi care sunteţi nemântuiţi, şi totuşi trăiţi vieţi pline de veselie. Aţi fost puşi pe cântar şi aţi fost găsiţi uşori. Aţi fost condamnaţi de către Judecătorul cel drept. Sentinţa voastră a trecut. Acum sunteţi în închisoare şi din această închisoare nu puteţi evada: sabia este ascuţită şi aplecată deasupra voastră. Şi, oh, oare nu este total iraţional să vă veseliţi? Nu este total iraţional să fii fericit şi satisfăcut cu tine însuţi şi să te veseleşti cu prietenii tăi? Nu e nebunie să cântaţi cântecul beţivilor? „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri.”

2. Deoarece uneltele de distrugere ale lui Dumnezeu sunt pregătite – cei fără Hristos nu sunt doar condamnaţi, ci şi uneltele nimicirii lor sunt pregătite. Sabia răzbunării este ascuţită şi lustruită. Săbiile care se ţin în arsenal sunt neascuţite, pentru ca rugina să nu le strice ascuţişul, dar când treaba trebuie făcută şi sunt scoase pentru măcel, atunci ele sunt ascuţite şi lustruite – sunt făcute să taie bine şi să lucească. Tot aşa este şi cu sabia celui care execută: când nu este folosită, este lăsată neascuţită; dar când este ceva de făcut, este ascuţită şi pregătită. Este ascuţită şi lustruită chiar înainte de a se da lovitura, ca să taie bine. Tot aşa este şi cu sabia de răzbunare a lui Dumnezeu. Aceasta nu este în teacă, şi nici ruginită – este ascuţită şi lustruită, este pregătită să-şi facă treaba, este pregătită pentru un măcel dureros. Boala, din pricina căreia fiecare om nemântuit va muri, este pregătită – probabil chiar în aceste momente este în venele lui. Accidentul prin care el va ajunge în eternitate, este pregătit – toate mijloacele şi secvenţele acestuia sunt aranjate. Săgeata care-l va lovi este pe arc – probabil că a şi părăsit arcul şi acum zboară spre el.

Locul din iad al fiecărui suflet nemântuit este pregătit. Scriptura spune că, atunci când Iuda a murit: „a mers la locul lui”. Era locul lui, pregătit pentru el, chiar înainte de a merge acolo. Aşa după cum atunci când un om se retrage seara în dormitorul lui se spune că s-a dus în camera lui, tot aşa este pregătit în iad câte un loc pentru fiecare persoană care nu-L are pe Hristos. Este locul lui. Când un bogat a murit şi a fost îngropat, a ajuns imediat în locul lui. El a găsit totul pregătit. Şi-a ridicat ochii din iad, fiindcă era în chinuri mari. Aşadar, iadul este pregătit pentru fiecare om fără Hristos. A fost pregătit, cu mult timp înainte, pentru diavol şi îngerii săi. Focul e gata, flăcările s-au aprins şi ard.

Ah! Astfel dar, să se veselească sufletele care nu-L au pe Hristos? Probabil că un răufăcător ar fi în stare să spună că el ar putea fi fericit atâta timp cât eşafodul pe care urmează să moară nu este ridicat. Dar dacă i se spune că eşafodul este pregătit, că sabia a fost ascuţită, că executorul este gata, oh, oare nu ar fi nebunie să se veselească? Vai! Aceasta este nebunia ta, biet suflet fără Hristos. Tu nu eşti doar osândit; ba mai mult, sabia este ascuţită şi pregătită să-ţi lovească sufletul. Cu toate acestea, tu poţi fi fericit, poţi să-ţi risipeşti zilele şi nopţile în plăceri care pier odată cu întrebuinţarea lor. Boala este gata, accidentul este pregătit, săgeata este aşezată pe arc, mormântul e gata, da, iadul însuşi este gata şi locul tău este pregătit; şi, cu toate acestea, tu te poţi veseli! Poţi juca jocuri şi te poţi bucura de anturaj! Cât de sigur e faptul că râsetele tale sunt ca pârâitura spinilor sub ulcior: o scânteie strălucitoare şi apoi întunecimea întunericului pentru totdeauna!

3. Sabia se poate lăsa în jos în orice moment. Cei ce nu-L au pe Hristos nu sunt doar condamnaţi deja şi nu doar sabia răzbunării este pregătită, ci aceasta poate să fie lăsată în jos în orice moment. Nu tot aşa este şi cu răufăcătorii; ziua lor este stabilită, iar ei sunt înştiinţaţi, aşa că îşi pot socoti zilele. Dacă au mai multe zile, ei se pot veseli doar astăzi şi de mâine încep să fie serioşi. Dar nu tot aşa este şi cu cei care nu-L au pe Hristos; ziua lor este stabilită, însă ei nu sunt înştiinţaţi. Poate fi chiar acum. Atunci, ar trebui ei să se veselească?

Unii răufăcători au fost neînfricaţi până în ultimul moment. Mulţi şi-au primit sentinţa fără să fie deloc mişcaţi şi cu o expresie hotărâtă. Unii au mers chiar şi până la eşafod fără să fie mişcaţi; unii au mers chiar cu o inimă uşoară şi nepăsătoare. Dar atunci când capul este aşezat pe butuc, când ochii sunt acoperiţi şi gâtul lăsat liber, când sabia strălucitoare este ridicată sus în văzduh şi poate fi lăsată în jos în urice moment – acesta este un moment îngrozitor de suspans. Ar fi înfiorător să vezi, în acele momente, un om cu o inimă uşoară, nepăsătoare. Oh, ar fi o nebunie să te veseleşti atunci! Vai, aceasta este nebunia ta, biet suflet fără Hristos. Nu doar eşti osândit şi nu doar sabia este gata, ci mai mult, aceasta poate cădea peste tine în orice clipă. Capul tău este pe butuc. Gâtul tău este dezgolit înaintea lui Dumnezeu şi sabia ascuţită este ţinută deasupra ta; şi cu toate acestea, poţi tu să te veseleşti? Poţi să-ţi preocupi mintea cu afaceri şi lucruri lumeşti, cu îmbogăţirea, cu semănatul şi construitul, în timp ce este posibil ca tocmai în noaptea aceasta să ţi se ceară sufletul? Poţi să-ţi umpli timpul cu jocuri şi amuzament, cărţi proaste şi prieteni distractivi? Poţi să-ţi umpli orele de după muncă cu vorbărie goală şi cu un comportament depravat, adăugând păcat după păcat, adunând mânie pentru ziua mâniei, în timp ce tu nu ştii în ce moment va veni mânia lui Dumnezeu din plin peste tine? Poţi să te culci seara în pat fără să te rogi, cu mintea plină de gânduri întunecate şi hidoase, care nu se cade să fie numite, cu posibilitatea de a ajunge în iad înainte de a veni dimineaţa? Sabia, da, sabia este ascuţită şi lustruită.

4. Deoarece Dumnezeu nu a făcut nicio promisiune sufletelor care nu-L au pe Hristos, că-Şi va trage mâna o clipă. Toate promisiunile lui Dumnezeu sunt da şi amin, adică, ele sunt adevărate. El întotdeauna îşi împlineşte promisiunile. Însă, în acelaşi pasaj din Scriptură scrie că ele sunt „da şi amin, în Hristos Isus”. Toate făgăduinţele lui Dumnezeu sunt făcute lui Hristos şi păcătoşilor care se alipesc de El. Eu cred că este imposibil, după cum stau lucrurile, ca Dumnezeu să facă o promisiune unui om nemântuit. În consecinţă, toate promisiunile lui Dumnezeu sunt făcute lui Hristos şi fiecărui păcătos care se alipeşte de El. Dar persoanele nemântuite sunt acelea care nu au venit niciodată la Hristos; aşadar lor nu li s-a făcut nicio promisiune. Dumnezeu nu promite nicăieri să le stârnească dorinţa. Nu promite nicăieri să-i aducă la Hristos. El nu promite nicăieri să-i scoată o clipă doar din iad. „Astfel dar, să se veselească?”

Mă voi adresa celor care nu-L au pe Hristos, care stau liniştiţi. Poate că mulţi din cei care mă ascultă ştiu că nu îl au pe Hristos, şi totuşi ştiu că sunt liniştiţi şi fericiţi. De ce este aşa? Pentru că voi speraţi să fiţi aduşi la Hristos înainte de moarte. Voi spuneţi: „Încă o zi nu schimbă cu nimic situaţia şi, în privinţa aceasta, te voi asculta altă dată”. Astfel, te linişteşti acum. Dar acest lucru este iraţional. Nu este demn ca o fiinţă raţională să se poarte astfel. Dumnezeu nu a promis nicăieri să te aducă la Hristos înainte ca tu să mori. Dumnezeu nu Şi-a luat nicio obligaţie faţă de tine. El nu a făgăduit nicăieri că vei vedea ziua de mâine sau că vei mai auzi încă o predică. Există o zi, care este foarte aproape, când nu veţi mai vedea ziua de mâine. Dacă această predică nu este ultima, mai este una care urmează să fie predicată şi care va fi ultima pentru tine.

Mă adresez acum persoanelor fără Hristos care sunt preocupate pentru sufletele lor. Unii din cei ce mă ascultă ştiu că nu-L au pe Hristos şi lucrul acesta le-a provocat nelinişte; şi totuşi mă tem că unii pierd această nelinişte şi se întorc la veselia lumii. De ce se întâmplă lucrul acesta? Este foarte iraţional. Dacă nu eşti în Hristos, oricât de doritor şi de neliniştit ai fi, adu-ţi aminte că Dumnezeu nu ţi-a promis că te va mântui. Sabia este încă deasupra ta; este ascuţită şi lustruită. Ah! Atunci, să nu te veseleşti. Străduieşte-te să intri pe poarta cea strâmtă. Ia împărăţia cerului cu năvală. Dă buzna în ea. Nu te odihni deloc până când nu eşti în legământ. După aceea, fii fericit cât e ziua de lungă.

5. Este un măcel dureros: „Sabia, da, sabia”

În primul rând, este dureros pentru că va fi peste toţi cei care nu-L au pe Hristos – grozăvia măcelului din Ierusalim a fost că toţi au fost junghiaţi, atât cei bătrâni cât şi cei tineri. Porunca pe care a auzit-o prorocul a fost aceasta (9:5): „Treceţi după el în cetate, şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă, şi să nu vă înduraţi! Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de niciunul din cei ce au semnul pe frunte.” Tot aşa este şi măcelul dureros care le aşteaptă pe sufletele nemântuite. Toţi oamenii care nu-L au pe Hristos vor pieri, atât tinerii, cât şi bătrânii. Dumnezeu nu va cruţa şi ochii Lui nu vor arăta îndurare. Gândiţi-vă, voi, bătrânilor cu păr cărunt, care aţi trăit în păcat şi niciodată nu aţi venit la Hristos; dacă muriţi aşa, e sigur că veţi pieri în măcel. Gândiţi-vă, voi oameni în toată firea, mercenari şi lucrători care munciţi din greu, care faceţi bani, dar nu vindeţi tot pentru comoara de mare preţ. Gândiţi-vă, voi Martelor, care vă îngrijoraţi de multe lucruri, dar uitaţi un singur lucru care este necesar; şi voi veţi fi doborâte în măcel. Gândiţi-vă, voi,tinerilor, care trăiţi fără rugăciune şi totuşi în veselie şi distracţii; voi care vă întâlniţi în serile de duminică să glumiţi şi să vă amuzaţi; voi, care umblaţi pe calea plăcută ochilor voştri – şi voi veţi li nimiciţi în acel măcel. Gândiţi-vă,copilaşilor, voi cei care sunteţi mândria inimii mamei voastre, dar care aţi ieşit din pântece spunând minciuni; voi care sunteţi fascinaţi de jocurile voastre, dar nu şi de a veni la Isus Hristos, care este Mântuitorul copilaşilor, sabia va veni şi peste voi. Oh, este un măcel dureros care nu-i va cruţa nici pe cei tineri, nici pe cei buni, nici pe cei drăguţi – mama blândă şi copilul drăgălaş, văduva şi singurul ei fiu! Astfel dar, poţi să te veseleşti? Voi, familiilor nemântuite, când vă întâlniţi seara să glumiţi şi să vă distraţi unul cu celălalt, puneţi-vă această întrebare: „Ar trebui noi să ne veselim?” Este veselia voastră raţională? Este ea demnă de fiinţe raţionale? Tovarăşi nemântuiţi, care vă întâlniţi aşa de des pentru amuzament şi veselie, ar trebui voi să vă veseliţi împreună când sunteţi într-o asemenea situaţie? Cât de înfiorător va fi contrastul când Dumnezeu va spune: „Legaţi-o în snopi ca să o ardem!”

În al doilea rând, măcelul este dureros deoarece sabia este sabia lui Dumnezeu. Dacă ar fi fost doar sabia omului, ascuţită şi lustruită pentru măcel, atunci situaţia nu ar fi chiar aşa de înspăimântătoare. Însă aici este vorba despre sabia Dumnezeului atotputernic, aşa că situaţia este foarte gravă. „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.” Dacă ar fi fost sabia omului, s-ar fi putut atinge numai de trup; dar, ah! Este sabia lui Dumnezeu şi fierul acesteia va intra în suflet. Este aceeaşi sabie care a apărut în grădina Edenului: „o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii”. Este aceeaşi sabie care L-a străpuns pe Isus Hristos în agonia Sa: „Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu, şi asupra omului care-mi este tovarăş! zice Domnul oştirilor. Loveşte pe păstor, şi se vor risipi oile”. Este acea sabie despre care vorbeşte Hristos atunci când spune: „îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

Dragi fraţi, sabia aceasta nu va face câteva răni în carne. Va tăia în două – va fi o lovitură de moarte – moarte veşnică. Este o moarte pe care sufletul şi trupul o vor muri mereu, şi totuşi niciodată nu vor fi morţi.

Mă adresez celor mai în vârstă. Este posibil ca printre cei care mă ascultă să fie unii în care se întrunesc toate aceste trei aspecte, şi anume: sunt în vârstă, nu-L au pe Hristos şi sunt plini de veselie. Oh, dacă sunt astfel de persoane care mă ascultă, cercetaţi-vă căile – gândiţi-vă dacă veselia voastră este demnă de o fiinţă raţională! V-am arătat clar din Scripturi care este situaţia voastră:în primul rând, voi deja sunteţi osândiţi.În al doilea rând, sabia lui Dumnezeu este pregătită.În al treilea rând, aceasta poate fi lăsată în jos în orice moment.În al patrulea rând, Dumnezeu nu v-a făcut nicio promisiune să-Şi tragă mâna. Şi,în al cincilea rând, va fi un măcel dureros. Acestea fiind spuse, gândiţi-vă dacă este raţional să credeţi o minciună – să vă înşelaţi propriul suflet şi să spuneţi „Pace, pace”, când nu este pace. Conform mersului normal al lucrurilor, în curând voi trebuie mergeţi pe calea pe care merg toate vietăţile – trebuie să fiţi adăugaţi la părinţii voştri; şi atunci, tot ceea ce tocmai v-am spus, se va împlini. Astfel dar, ar trebui voi să vă veseliţi? Mergeţi clătinându-vă pe marginea iadului, şi totuşi trăiţi vieţi fără rugăciune şi fără Hristos, jucându-vă cu paie – spunând mereu mult-repetata poveste a tinereţii şi râzând de fiecare dată la gluma arhicunoscută? Câtă profunzime se găseşte în cuvintele lui Solomon! „Am zis râsului: «Eşti o nebunie!» şi veseliei: «Ce te înşeli degeaba?» De multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită, şi bucuria poate sfârşi prin necaz.”

Mă adresez acum tinerilor. În mulţi din cei care mă ascultă se pot întruni aceste trei aspecte: tineri în ceea ce priveşte vârsta, departe de Hristos, şi totuşi plini de veselie. Acum, dragii mei prieteni, vă rog fierbinte să vă gândiţi bine dacă veselia voastră este raţională. Sabia este ascuţită pentru un măcel dureros. Astfel dar, ar trebui voi să vă veseliţi?

Obiecţia 1 – Tinereţea este timpul pentru veselie. Răspuns – Ştiu prea bine că tinereţea este timpul pentru veselie. Mielul tânăr este o creatură veselă, care sare de colo-colo pe pajiştea verde. Copilaşul sare de pe o piatră pe alta cu o voioşie plină de viaţă. Calul tânăr îşi aruncă picioarele din faţă în sus, plin de energie şi viaţă. Dar toţi aceştia nu au păcat, însă voi aveţi; ei nu au parte de iad, voi aveţi. Dacă veţi veni la Isus Hristos acum şi veţi fi izbăviţi de mânie, atunci vă veţi da seama că tinereţea este timpul pentru veselie – tinereţea este timpul pentru a te bucura de o pace minunată în străfundul inimii, de o relaţie vie cu Dumnezeu şi de cele mai strălucite speranţe ale slavei.

Obiecţia 2 – Tu vrei ca noi să fim trişti şi posomorâţi. RăspunsDoamne fereşte! Tot ceea ce susţin este că, până când nu veniţi la Hristos, veselia voastră este nebunească şi iraţională. Dar dacă veniţi la Hristos, atunci fiţi cât mai fericiţi; acolo nu există limite pentru bucuria voastră, pentru că atunci vă veţi bucura în Dumnezeu. Iar când veţi muri, veţi avea plinătate de bucurie în prezenţa Sa şi satisfacţii la dreapta Sa, pentru totdeauna.

Obiecţia 3 – Dacă nu-L am pe Hristos, a fi trist nu mă aduce la Hristos, aşa că pot la fel de bine să fiu vesel. Răspuns – Este adevărat că a fi trist nu te aduce la Hristos, totuşi, dacă ai fi cu adevărat trezit ca să strigi la Dumnezeu, poate că El ţi-ar auzi strigătul. Dacă te-ai strădui să intri, poate ai găsi intrarea. Dacă ai da buzna în Împărăţie, poate că ai lua-o cu năvală. Caută blândeţea, caută neprihănirea. E posibil să fii la adăpost în ziua mâniei Domnului. Dacă rămâi acolo unde eşti, e sigur că vei pieri. Dacă trăieşti în continuare în convingerile fireşti, în veselie şi voioşie, cât timp nu eşti în Hristos, e sigur că vei pieri.

Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.”

(Fragmente din volumul Predici şi scrisori, Robert Murray M’Cheyne, Editura Perla Suferinţei, Suceava, 2009, traducere Larisa Mangalagiu.)

Permanent link to this article: https://www.monergism.ro/index.php/2014/07/robert-murray-mcheyne-sabia-lui-dumnezeu-este-deasupra-pacatosului/

180 de ani de la nașterea lui Charles Spurgeon

La 19 iunie 2014 se împlinesc 180 de ani de la naşterea evanghelistului şi pastorului englez Charles Haddon Spurgeon (1834-1892). Living by Revealed Truth, cea mai recentă (2013) şi cea mai extinsă (700 de pagini) biografie a lui Spurgeon, îi aparţine profesorului american Tom Nettles. Am selectat câteva fragmente din introducerea acestei lucrări, cu scopul de a surprinde anumite aspecte poate mai puţin cunoscute ale personalităţii lui Spurgeon.

Living by revealed truthCharles Spurgeon a trăit cu toată puterea, în timpul vieţii sale, în prezenţa Domnului Isus Hristos cel viu, dobândind în fiecare zi şi în toate predicile noiane proaspete de hrană spirituală… Au fost alţii în istoria Bisericii pentru care bogăţia relaţiei şi stabilitatea proclamării s-au împletit într-o perfectă armonie pentru a susţine o viaţă de închinare profundă şi plină de experienţe. Cineva poate găsi această frumuseţe a Duhului şi adevărului şi la Augustin, Anselm, Calvin, Bunyan sau Edwards; dar eu nu mă tem de contradicţii când spun că niciunul dintre aceştia nu l-a întrecut pe Spurgeon în urmărirea şi exprimarea naturală a acelei sinteze.

Abordarea din acest volum implică efortul de a arăta că Spurgeon, în orice aspect al lucrării sale, a fost condus de o teologie sistematică bine conturată şi clar articulată, precum şi de o dedicare pentru lucrarea de convertire, ambele fiind concepute în concordanţă cu adevărul revelat… Teologia sa nu a fost ajustată de ceas sau calendar, ci de „adevărul etern”. Predicarea sa, dezvoltarea unor instituţii şi slujiri, publicaţiile sale, percepţia sa cu privire la viaţa Bisericii, lucrarea sa de evanghelizare, suferinţa sa şi controversele în care a fost implicat – toate reflectă o dedicare faţă de un sistem de adevăr construit pe fundamentul Sfintei Scripturi şi exprimat în cel mai clar mod de puritani şi evanghelici precum Owen, Charnock, Bunyan, Newton, Whitfield, Romaine, Brooks, Manton şi Sibbes.

Atât denominaţional, cât şi teologic, Spurgeon s-a considerat pe sine un devotat al baptiştilor particulari, definiţi prin A doua mărturisire de credinţă de la Londra din 1689… Oricine poate vedea aceasta în maniera convertirii sale şi în modul în care el a relatat un astfel de eveniment de-a lungul vieţii sale… Intrarea sa imediată în lucrarea de evanghelizare a contopit aceleaşi ingrediente bogate ale adevărului şi vieţii, în timp ce chemarea lui de a predica a îmbrăţişat dorinţa de a-L glorifica pe Hristosul Cel viu, omniprezent prin proclamarea credinţei date sfinţilor în Scripturile inspirate. În fondarea orfelinatului, a caselor de ajutor şi a altor lucrări de binefacere, compasiunea sa adâncă a fost trezită şi alimentată de cunoaşterea sa biblică aprofundată… Pastors College a luat fiinţă din preocuparea sa iubitoare pentru oameni, dublată de dedicarea sa teologică faţă de necesitatea unei ancorări solide într-o teologie sistematică biblică, o exegeză clară, o predicare expozitivă şi o teologie pastorală împuternicită scriptural. În recenzia Teologiei sistematice a lui A.H. Strong din 1886, Spurgeon şi-a exprimat opinia cu privire la valoarea teologiei atunci când aceasta este percepută ca o unealtă ce serveşte clarităţii Bibliei şi este cultivată cu încredere faţă de coerenţa infailibilă adevărului revelat: „Dacă lucrătorii noştri tineri ar şti mai multă teologie”, insista Spurgeon, „adică dacă ar cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu – ei nu ar fi atât de uşor înşelaţi de aspiranţii la cunoaştere care caută să-şi protejeze ignoranţa proprie prin criticarea unui studiu amănunţit şi sistematic al adevărului revelat.”

Spurgeon nu a părut să fie deranjat deloc sau să simtă ca o povară sau blestem faptul că gândurile sale luau constant calea reflectării teologice în fiecare observare naturală, întâlnire cu oamenii sau conversaţie personală… Plinătatea Scripturii şi finalitatea răscumpărării prin Isus Hristos au guvernat înţelegerea lui Spurgeon asupra tuturor lucrurilor şi, din punctul său de vedere, acestea trebuie să constituie adevărul determinant pentru întreaga gândire şi acţiune umană… El a exprimat în multe locuri această încredere fundamentală în Scriptură ca o formă superioară de cunoaştere…

În lucrarea sa timpurie Spurgeon a slujit cu o energie aproape inepuizabilă. Programul de predicare şi scriere îi ocupa fiecare oră a zilei. Mintea şi trupul i-au îmbătrânit exponenţial după 19 octombrie 1856, când dezastrul de la Surrey Music Hall l-a aruncat într-o depresie a spiritului din care nu şi-a mai revenit niciodată complet. Deriziunea, ridiculizarea şi gelozia din partea cărturarilor seculari şi clerici, de asemenea, au ţinut pasul cu popularitatea sa crescândă…

Spurgeon a iubit şi a urât. Realmente, fără nicio excepţie, el a iubit toate tipurile de oameni. În acelaşi timp el a urât cu adevărat sistemele de religii şi politica ce i-a orbit faţă de claritatea, puritatea şi puterea Evangheliei. „Să urăşti eroarea cu o ură perfectă şi totuşi să-l iubeşti pe cel aflat în eroare poate părea o sarcină grea, dar Duhul Sfânt ne poate ajuta să facem acest lucru.” El nu a simţit niciun fel de amărăciune faţă de cei ce au greşit, căci ştia că harul suveran îi deschisese mintea şi inima pentru lumina adevărului. Pe episcopi îi iubea, însă ura episcopalismul; pe arminieni îi accepta, în timp ce găsea distructive particularităţile arminianismului; pentru conservatori nutrea afecţiune, dar puterii opresive şi privilegiului dobândit prin naştere nu doar că li s-a opus, ci le-a ridiculizat; pe săraci îi privea favorabil, dar dispreţuia sărăcia şi grosolăniile pe care le genera; îi aprecia pe cei talentaţi în afaceri şi în economie, dar se împotrivea alergării după splendoarea lumii. Proiectele de binefacere pe care le-a sponsorizat şi susţinut nu ar fi putut fi menţinute dacă nu ar fi avut o capacitate uimitoare de a iubi toate tipurile de oameni şi nu ar fi avut acel vino-ncoace pentru bogaţi, care a făcut să le câştige întreaga aprobare a viziunii sale. Contele de Shaftesbury a exprimat bine stima pe care Spurgeon şi-a câştigat-o pentru lucrările sale de binefacere de la mulţi aflaţi în poziţii influente: „Nu este niciun om în ţară ale cărui opinie şi susţinere în asemenea probleme să le stimez mai mult decât pe acelea ale prietenului meu, domnul Spurgeon… Puţini oameni au predicat atât de mult şi atât de bine; şi puţini au îmbinat în mod atât de practic cuvintele şi faptele lor. Îl admir şi îl iubesc profund pentru că nu cred că mai trăieşte altundeva un slujitor mai sincer şi mai simplu al Domnului nostru binecuvântat…”

Permanent link to this article: https://www.monergism.ro/index.php/2014/06/180-de-ani-de-la-nasterea-lui-charles-spurgeon/

Load more

Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers: