Charles Spurgeon – Primii ani

Născut la 19 iunie 1834, în Kelvedon, Essex, Charles Haddon a fost primul dintre cei şaptesprezece copii din familia pastorului şi negustorului John Spurgeon. Primii ani ai copilăriei au fost petrecuţi de Charles în casa bunicului său, James Spurgeon, pastorul unei mici comunităţi independente din Stambourne, cu o puternică tradiţie puritană. În biblioteca bunicului său predominau volumele unor autori precum John Owen, John Bunyan sau Matthew Henry. Încă de la 5 ani, Charles este familiarizat cu opera atât de cunoscută a lui Bunyan, Călătoria creştinului, pe care a citit-o de peste o sută de ori de-a lungul vieţii.

Un episod interesant din această perioadă, căruia Spurgeon îi dedică un întreg capitol (5) în Autobiografie, este cel legat de profeţia misionarului Richard Knill. Iată mărturia sa: „Aveam un prieten, Knill, fost misionar în Petersburg, care trăia în Chester – acum este cetăţean al Noului Ierusalim. A venit într-o zi de vineri în casa bunicului meu. Voia să ţină în duminica următoare o predică misionară. Acest bărbat, a cărui amintire binecuvântată a rămas multora neştearsă, era plin de iubire, bunătate, seriozitate şi râvnă, şi dorea tot atât de fierbinte să câştige sufletele oamenilor, precum doreşte zgârcitul banii.”

Acesta îl ascultase pe micul Charles citind textul biblic şi se învoi cu el să-i arate a doua zi grădina. Charles se simţea măgulit de această onoare şi când Knill bătuse a doua zi la uşa camerei sale, se ridică repede şi-l însoţi în grădină. Noul său prieten îi istorisi multe lucruri frumoase şi-l îndemnă să vorbească.

Knill i-a vorbit despre Isus şi despre marea Sa dragoste. În acea grădină, el a îngenuncheat, a cuprins gâtul copilului şi s-a rugat fierbinte pentru mântuirea micului său prieten. Acelaşi lucru se întâmplă şi în următoarele dimineţi. În timpul zilei, cei doi prieteni erau mereu împreună.

„Knill spuse mai târziu că atunci simţise o deosebită prietenie faţă de mine şi avuse o presimţire ciudată, pe care nu şi-o putea explica. Înainte de a ne despărţi se mai rugă o dată cu mine, deosebit de fierbinte. Ceva neobişnuit îi apăsa inima. De aceea el îi chemă pe membrii familiei mele, mă aşeză pe genunchii săi şi spuse: Nu ştiu cum, dar am presimţirea că acest băiat va predica Evanghelia la mii de suflete şi că Dumnezeu îl va face o binecuvântare pentru mulţi. Aceasta o prevăd şi aş vrea ca băiatul să-mi făgăduiască un lucru: când va predica în adunarea lui Rowland Hill, iar aceasta o va face cu siguranţă, aş dori să se cânte cîntarea God moves in a mysterious way His wonders to perform‘. Eu i-am promis încă un lucru: că voi învăţa cântarea pe de rost şi-mi voi aminti de cuvintele lui.”

Zece ani mai târziu, profeţia lui Knill s-a împlinit. Iată ce mărturiseşte Spurgeon: „Când am predicat Cuvântul vieţii în adunarea lui Rowland Hill – care înainte de construirea Tabernacolului era cel mai mare local de adunare din Londra – am pus să se cânte acea cântare. Au ajutat cumva chiar cuvintele lui Knill ca aceasta să se împlinească? Probabil.”

 

Bibliografie

Principele predicatorilor, Jean Staneschi, Editura Samuel, 1994

Spurgeon – predicatorul poporului, Peter Morden, Editura UBCBR, 2011

Permanent link to this article: https://www.monergism.ro/index.php/2012/01/charles-spurgeon-primii-ani/

Charles Spurgeon – Numărul celor aleşi

În mod temeinic putem afirma că alegerea este vastă şi amplă. Cei care încearcă să ironizeze învăţătura noastră au obiceiul să denatureze ceea ce predicăm, fiind de părere că Dumnezeu a ales doar câţiva care să fie salvaţi şi că majoritatea omenirii va fi lăsată să piară. Dimpotrivă, noi suntem de părere că Dumnezeu a rânduit ca un număr imens de oameni, imposibil de numărat, să fie mântuiţi. Totodată, susţinem că numărul celor salvaţi va depăşi cu mult numărul celor ce vor pieri, pentru ca în toate lucrurile Hristos să aibă întâietatea. Dar indiferent de părerile noastre, ne bucurăm că poarta către nemurire este largă şi că cei aleşi de Dumnezeu nu sunt doar câţiva. Credem că atunci când vine momentul ca Marele Rege să-Şi adune mărgăritarele Sale, vom cunoaşte că numărul acestora trece dincolo de orice calcul uman! Este bucuria noastră să ştim că Dumnezeu a ales o mare mulţime pentru mântuire şi, deoarece nu toţi din această mulţime au fost încă mântuiţi, este clar faptul că „încă mai există loc”.

Încă o dată, noi credem că Hristos a oferit un sacrificiu infinit pentru mântuirea poporului Său. Nu putem privi la persoana binecuvântată a lui Isus Hristos, fără a crede că suferinţele Sale au o valoare infinită. Suntem convinşi că meritele lui Hristos sunt nelimitate, totodată că moartea Sa a avut un scop bine definit. Iar acest scop a fost salvarea, nu a tuturor oamenilor, dar a cât mai multora cu putinţă. Cuvintele Sale sunt clare: „Eu îmi dau viaţa pentru oile Mele” (Ioan 10:15). Apostolul Pavel scrie: „Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea ca s-o sfinţească” (Efeseni 5:25). Un atât de mare sacrificiu ca cel al lui Hristos nu ar fi fost făcut fără un obiectiv bine determinat. Acest obiectiv poate fi dedus clar din propriile cuvinte ale Domnului către discipolii săi: „Fiul omului a venit… să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20: 28).

Ajungem la aceeaşi concluzie reflectând asupra rânduielii divine a lui Dumnezeu. Sacrificiul lui Hristos nu a fost făcut numai pentru câţiva. Hotărârea lui Dumnezeu a fost, desigur, ca mulţi, extrem de mulţi oameni să se rupă din bezna păcatului şi să-şi găsească izbăvirea în viaţa veşnică. Fără nicio îndoială că acesta a fost planul Iui Dumnezeu, de aceea suntem noi convinşi că încă mai este loc pentru mulţi.

Dacă reflectăm asupra puterii Cuvântului lui Isus şi ne gândim atotputernicia Duhului Sfânt, ne dăm seama că pământul urmează să fie umplut de cunoştinţa lui Dumnezeu şi, ca atare, încă foarte mulţi oameni vor fi mântuiţi. La marele ospăţ al Evangheliei niciun loc nu va rămâne neocupat. Dumnezeu a luat măsuri ca să vină acolo cât mai mulţi cu putinţă, iar toţi cei care doresc îşi vor găsi locul lor.

Iar acum, omule păcătos, am pentru tine un cuvânt de avertizare. Într-adevăr, există loc la ospăţul Evangheliei, loc în Biserica de pe pământ şi Ioc în rai. Dar ţi-o declar solemn, că dacă tu nu-ţi vei găsi locul în niciunul dintre acestea, atunci locul tău va fi în iad.

Voi, lăudăroşilor, care rostiţi cuvinte trufaşe, după cum spunea Iuda. Ridicaţi glasul spunând că veţi lupta contra lui Dumnezeu. Dar vă veţi trezi în iad, umiliţi şi distruşi. V-aţi hotărât oare să vă faceţi culcuşul în iad? Poate acum este ultima clipă pe care o mai aveţi la dispoziţie. Apoi va fi, poate, prea târziu.

Ultimul meu gând, pe care vreau să-l transmit tuturor neconvertiţilor, este acesta: din moment ce există Ioc în sângele lui Hristos şi în rai, de ce să nu fie Ioc şi pentru tine? Fiecare trebuie să se întrebe: De ce să nu fie loc şi pentru mine? Crede în Isus Hristos şi vei fi salvat. Aceasta ai de făcut: să te supui cuvintelor Sale, să crezi în EI. Pentru că EI merită încrederea. El nu ar fi murit, dacă nu i-ar fi iubit şi pe cei păcătoşi. El îţi vorbeşte şi îţi cere să crezi în El pentru a fi salvat. Eu sper că Duhul Sfânt te va face să spui: Da, inima mea este împietrită, dar ştiu că El o poate înmuia”. Şi Isus a spus: „Celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!” (Apocalipsa 22:17).

Poate o îndoială neagră vine peste tine şi te întrebi „Este loc pentru mine?”. Răspunsul meu la întrebarea ta este aceasta: ţi se porunceşte să crezi în Domnul Isus Hristos! Este imposibil pentru tine să faci asta şi încă te vezi pierdut! Poţi considera că nu există loc pentru tine, loc pe care nimeni altcineva, ci doar tu îl poţi ocupa, loc în Împărăţia lui Hristos care a fost pregătit pentru tine înainte de întemeierea lumii! Datoria ta, păcătosule, este să te încrezi acum în Hristos aşa cum eşti, în starea în care te găseşti!

Ascultătorii mei, voi care v-aţi pus încrederea în mine, simt că trebuie să câştig sufletele voastre pentru Domnul meu! El ştie că nu îmi pasă de vreo leafă pentru predicarea mea, ci de sufletele voastre nemuritoare! El ştie că, dacă sufletele voastre nu vor fi salvate, voi simţiam muncit în zadar şi mi-am irosit puterea pentru nimic.

În acest an, Dumnezeu a binecuvântat Cuvântul Său în multe, multe inimi! Cu greu a trecut o zi fără ca cineva să fi fost binecuvântat şi nicio predică nu a fost rostită la Tabernacol fără ca cineva să fi fost convertit la ascultarea ei; cred sincer că acesta va continua.

Doamne, vorbeşte inimilor care ţi s-au împotrivit până acum! Harule suveran, nu există nimic care poate -Ţi stea împotrivă, acţiunile tale vor fi în continuare pline de putere şi irezistibile! Dumnezeule, Tu vorbeşti şi se face, Tu porunceşti şi toate sunt întărite pentru vecie! Vorbeşte, Doamne, şi robii tăi vor auzi şi vor zice: „Vom veni la Tine cât încă mai este loc.”

Fie ca Dumnezeu să facă, în acest moment, ca mulţi să vină la Isus, de dragul Numelui Său minunat!

(fragment din predica YET THERE IS ROOM, rostită de Charles Spurgeon, duminică, 21 decembrie 1862, la Metropolitan Tabernacle din Londra)

Permanent link to this article: https://www.monergism.ro/index.php/2012/01/charles-spurgeon-numarul-celor-alesi/

Load more

Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers: