În numărul din 23 martie 1946 al revistei Farul creştin a fost publicată predica „Dumnezeu e lângă noi” (Charles H. Spurgeon), inspirată din versetul „ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi” (Faptele Apostolilor 17:27). Puteți citi întreaga predică dând clic de două ori pe imaginile de mai jos.
Dacă Dumnezeu nu e departe de niciunul dintre noi, atunci căutarea noastră e plină de speranță. Dacă eu Îl caut pe Dumnezeu şi El nu e departe, atunci sigur Îl voi găsi. Nu trebuie să mă urc în ceruri, nici să mă cobor în adâncuri, căci El e aproape! Ah, să ai doar credință ca să-L vezi şi atunci ajungi la EL fără să te mişti de pe scaun. Dacă Îl cauți şi El te caută sigur, căci altfel nu ți-ar fi venit gândul să-L cauți. Când păcătosul Îl caută pe Dumnezeu, atunci şi Dumnezeu caută pe păcătos şi ei se vor găsi repede. Oare nu e scris că, dacă Îl cauți Se va lăsa găsit? Căutați pe Dumnezeu până se poate găsi, chemați-L sincer.
Cât de bine vede Domnul pocăința noastră! Dacă este aproape El vede lacrima care curge acum pe obrazul tău, El vede povara păcatului care apasă inima ta, cunoaşte tulburarea sufletului tău şi îți pricepe neliniştea. Când stau aproape de o persoană care e chinuită, nu pot să n-am milă de ea. Tatăl din ceruri este mult mai milos decât noi, şi după cum se îndură un tată de copiii săi, aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El.
Dacă inima ta e zdrobită, Domnul te înțelege. Dacă vrei să scapi de păcat, El aude strigătul tău: „Cum voi fi mântuit?”. Vederea lacrimilor tale mişcă: auzul strigătului tău Îl umple de milă. Nu te îndoi de acest fapt: Dumnezeu nu poate fi aproape şi totuşi să fie nepăsător, căci numele Său e iubirea. El te-a auzit şi S-a îndurat de tine ieri, când ruşinea de păcatul tău te-a chinuit. Te vede acum în singurătatea ta şi în zbuciumul tău. Chiar de ai fi un cerşetor fugar şi atunci Domnul e aproape de tine.
