Este foarte important să mărturisim despre Hristos, dar la fel de esențial este ce mărturisim! Apostolul Pavel descrie în doar trei cuvinte întreaga esență a mesajului creștin: Evanghelia harului lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 2:24).

Evanghelia

Evanghelia este inima creștinătății, și astfel ar trebui să fie și inima credinței noastre. Noi toți ca și creștini ar trebui să ne rugăm pentru a fi mai mult interesați de minunata Veste Bună a mântuirii prin Isus Hristos decât de orice altceva din viața bisericii. O biserică sănătoasă este plină de oameni care au inimă pentru evanghelie.

Iată cum definește apostolul Pavel Evanghelia: 16. Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; 17. deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință.” (Romani 1).

Cum este Evanghelia puterea lui Dumnezeu pentru mântuire? Când ne gândim la Evanghelie, cei mai mulți dintre noi consideră că în ea este descoperită dragostea lui Dumnezeu. Și într-adevăr așa este. Romani 5:8 tot Pavel spune „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” Și aceasta este Evanghelia. Evanghelia lui Isus este o demonstrație și revelație a dragostei lui Dumnezeu pentru cei păcătoși. Însă nu asta este ceea ce spune versetul 17 din Romani 1.

În versetul 17, în loc să spună, „Dumnezeu ne-a mântuit prin dragostea Lui, și asta este tot ce trebuie să știți,” Pavel începe să ne explice cum îi mântuiește Evanghelia pe cei credincioși. El nu spune doar, „Evanghelia arată dragostea lui Dumnezeu.” Pavel pătrunde în interiorul dragostei lui Dumnezeu și arată cum se ocupă Dumnezeu de problemele reale ale omului.

Cum ne aduce Evanghelia cu putere pe tărâmul siguranței și bucuriei veșnice, în prezența lui Dumnezeu, când de fapt ceea ce merităm este mânia lui Dumnezeu, din cauza nelegiurilor noastre? Aici este misterul. Cum poate fi aceasta o veste bună, când de fapt neprihănirea lui Dumnezeu este problema noastră? Faptul că Dumnezeu este neprihănit, iar eu nu sunt neprihănit, ci nelegiuit. Iar mânia Lui este descoperită împotriva nelegiurii omului.

Dumnezeu cere de la noi neprihănire, iar noi nu o avem, așa că singura noastră speranță este ca Dumnezeu Însuși să dăruiască neprihănirea pe care o cere. Aceasta este exact ceea ce face Dumnezeu. În Evanghelie este descoperită neprihănirea lui Dumnezeu pentru noi pe care o cere Dumnezeu de la noi. Ceea ce trebuie să avem, dar nu putem să creăm, nici să producem, nici să împlinim, Dumnezeu ne dă fără plată, și anume, propria Sa neprihănire, neprihănirea lui Dumnezeu.

Așa ne salvează Evanghelia de mânia lui Dumnezeu. Dumnezeu intervine și ne dăruiește o neprihănire care nu este a noastră. Când Dumnezeu face lucrul acesta, atunci mânia Lui este îndepărtată și noi suntem împăcați cu El. Aceasta este Evanghelia. Și astfel ne mântuiește ea.

Iată ce spunea Martin Luther despre revelația pe care a avut-o atunci când a înțeles acest pasaj: „M-am luptat cu o conștiință feroce și împotrivitoare. Cu toate acestea am bătut cu persistență la poarta lui Pavel [de la Romani 1:17], cu dorința arzătoare de a ști ce vrea să spună apostolul Pavel. În cele din urmă, prin mila lui Dumnezeu, după ce am meditat zi și noapte, am privit cu atenție la contextul cuvintelor, și anume, „în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință.” Acolo am început să înțeleg [că] neprihănirea lui Dumnezeu este… neprihănirea cu care Dumnezeul plin de milă ne îndreptățește prin credință… Aici am simțit că am fost născut din nou cu adevărat și că am intrat chiar în paradis prin niște porți larg deschise.”

Evanghelia harului

Evanghelia proclamă marele adevăr că izvorul sau obârșia mântuirii noastre, care este harul lui Dumnezeu. „Prin har sunteți mântuiți.” (Efeseni 2:8). Dumnezeu fiind milostiv, păcătoșii sunt iertați, convertiți, spălați și mântuiți. Și aceasta, nu pentru că ar avea merite; ci datorită dragostei fără margini, a bunătății, milei, îndurării și harului lui Dumnezeu. Să privim cu atenție la acest izvor nesecat. Este râul cristalin al apei vieții, care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului!

Cât de nepătruns e harul lui Dumnezeu! Ca toate celelalte atribute divine, și harul este fără margini. Dumnezeu e plin de dragoste pentru că „Dumnezeu este dragoste”. El e plin de bunătate pentru că e bun. Bunătatea fară margini și dragostea intră în însăși esența Dumnezeirii. Oamenii nu sunt nimiciți, fiindcă „în veci ține îndurarea Lui”; păcătoșii sunt aduși la El și iertați, fiindcă „bunătățile Lui nu s-au sfârșit. „

Evanghelia harului proclamă că prin jertfa Domnului Isus de la Calvar, Dumnezeu este gata să-și reverse harul Său, bunăvoința Sa peste păcătoșii vinovați, care nu meritau în niciun fel acest har, ci erau vrednici doar de iad. Acest mesaj al evangheliei harului ne spune cum Fiului lui Dumnezeu s-a coborât din gloriile cerului cerurilor, pentru a suferi, a-Și vărsa sângele și a muri pe crucea Golgotei, pentru ca cei care cred în El să primească iertarea păcatelor și viața veșnică.

Dumnezeu a hotărât ca noi să fim mântuiți prin har, pentru ca El să primească lauda și gloria pentru mântuirea noastră; pentru ca noi să putem fi „spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui” (Efes. 1:6). Dumnezeu nu-Și va pierde lauda și slava Lui n-o va da altuia; de aceea Dumnezeu a ales să-i mântuiască pe păcătoși doar prin harul Său.

Există și o altă evanghelie, falsă, mincinoasă, care neagă sau minimalizează harul lui Dumnezeu: 6 Mă mir că treceți așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie. 7 Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos (Galateni 1).

Cei care predică această evanghelie îi învață pe oameni mântuirea prin fapte. Ei amintesc în mod repetat că justificarea înaintea lui Dumnezeu este pe baza meritelor umane. Expresia lor cea mai folosită este: „Fii bun și fă binele,” nerecunoscând faptul ca în fire nu locuiește nimic bun. Ei predică mântuirea pe baza caracterului, inversând ordinea Cuvântului lui Dumnezeu – caracterul este o roadă a mântuirii. În loc să amplifice enormitatea păcatului și să arate consecințele sale veșnice, ei îl minimalizează, afirmând că acesta este doar neștiință sau absența binelui. În loc de a-și avertiza ascultătorii să „fugă de mânia viitoare”, ei Îl fac pe Dumnezeu mincinos, afirmând ca El este prea iubitor și milostiv sa trimită vreuna din propriile Sale făpturi în chinul veșnic. În loc să proclame că „fără vărsare de sânge nu este iertare,” ei Îl prezintă pe Hristos ca pe un mare exemplu.

De asemenea, există și o evanghelie înjumătățită. A prezenta evanghelia ca și un aditiv care să dea necreștinilor ceea ce ei vor în mod normal (bucurie, pace, fericire, împlinire, respect de sine, dragoste) este parțial adevărat, dar numai parțial adevărat. „O jumătate de adevăr ce maschează un adevăr întreg devine un neadevăr total” (J.I. Packer). Fundamental, fiecare are nevoie de iertare. Avem nevoie de viață veșnică. A prezenta evanghelia mai puțin radicală decât atât poate duce la false convertiri!

Apostolul Pavel îi avertizează pe presbiterii bisericii din Efes în legătură cu pericolul falsei evanghelii pe care diverși lupi, îmbrăcați în haină de păstori, o vor predica cu scopul nedeclarat de a sfâșia turma lui Hristos și de a atrage pe cei din biserică de partea lor: 29 Știu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma; 30 și se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. 31 De aceea vegheați… (F.A. 20).

Evanghelia harului lui Dumnezeu

Evanghelia este a lui lui Dumnezeu și harul este al lui Dumnezeu. Nu este evanghelia unui om, nu este harul dat de vreo biserică anume. Dumnezeu este autorul evangheliei, Dumnezeu este cel ce dă har pentru mântuire. Harul este un dar nemeritat pe care Dumnezeu ni-l oferă. Evanghelia aparține lui Dumnezeu, este declarația Lui, este mesajul Lui. El este originea sau autorul Evangheliei. Autoritatea apostolică a lui Pavel nu este autoritatea finală a Evanghelie, ci ea este Evanghelia lui Dumnezeu.

Bibliografie

John Piper – Cum îi mântuieşte Evanghelia pe cei credincioşi? (partea 1), Romani 1:16,17

Charles Spurgeon – Totul prin har, Editura Stephanus, 1994

John Bunyan – Mântuiţi prin har, Editura Cristianus, 2007

Mark Dever – 9 caracteristici ale unei biserici sănătoase

A.W. Pink – Evanghelia lui Satan